Stenograma sedintei de audiere din 14 decembrie 1994

From Wikisource
Jump to: navigation, search
Stenograma sedintei de audiere din 14 decembrie 1994
by Unknown, unknown translator
Extrase din stenograma şedinţei de audiere din 14 decembrie 1994. Comisia parlamentară era formată din: Valentin Corneliu Gabrielescu, Sergiu Nicolaescu, Ionel Aichimoaie, Victor Apostolache, Hosszu Zoltan, Ioan Constantin Pop, Gheorghe Răboacă, Şerban Săndulescu.

Extracts from the minutes of a hearing 14 December 1994. Parliamentary (Romanian Senate) commission consisted of Valentin Corneliu Gabrielescu, Sergiu Nicolaescu, Ionel Aichimoaie, Victor Apostolache, Hosszu Zoltan, Ioan Constantin Pop, Gheorghe Răboacă, Şerban Săndulescu. Interspersed English translation in progress.

Filip Teodorescu: În toamna anului 1989 am condus controlul de fond al muncii de securitate, deci pe toate liniile de muncă, nu numai contraspionaj, la Timişoara. Eu faceam parte dintr-un comandament, reprezentăm deci contraspionajul, în care analizăm săptămânal informaţiile cu privire la acţiuni din exterior spre ţară, vizând ce? Înlocuirea regimului. Că asta era la ordinea zilei. Şi existau suficiente informaţii în acest domeniu. Nu era nici un secret asta. La Timişoara existau cele mai puţine indicii ca s-ar putea întâmpla ceva. 17 decembrie 1989 a fost ziua cea mai fierbinte la Timişoara. Eu am ieşit pe stradă în jurul orei 9:00 şi am mai ieşit spre prânz, după ce a fost primul val când au atacat sediul Comitetului judeţean şi îl făcusera zob, îi dăduseră şi foc. Pe la ora două cred ca a fost ultima mea ieşire în oraş. De fapt, acela a fost momentul şi motivul care au determinat scoaterea tancurilor şi blindatelor pe stradă şi intervenţia cu ele împotriva celor care devastau. După-amiaza au început să se audă împuşcăturile, a fost deci în jurul orei 17:00, când era deja întuneric. În toata seara de duminică, de 17 decembrie, a fost efectiv stare de război. Împuşcături! Rafale continue, de toate... Manifestanţii aveau ciomege, pietre, lanţuri, bile şi au avut şi arme. Primii doi răniţi prin împuşcare, deci în jurul orei 15:00, duminică, 17 decembrie, au fost doi militari în termen. În 18 decembrie au mai fost acţiuni sporadice. Oricum, oraşul era controlat de armată. Iar din 19 decembrie începe ceea ce trebuia să fie de la început. Adică, oamenii care n-aveau nici să spargă, nici să omoare pe cineva! Imediat, în 20 decembrie, când deja era în Piaţa Operei şi a ocupat toate astea, deci nu mai era nici o chestiune, deci sub balconul Operei şi pe scările de la Comitetul Judeţean erau civili înarmaţi. De unde aveau arme? Şi nimeni nu i-a intrebat de sănătate. În 19, 20 şi în continuare ei s-au numit revoluţionari sau revoltaţi. Iar după 22 sau începând cu 22 decembrie după-masă au fost victime, nu eroi! În 22 decembrie, la oră la care eu vă spun, ne găseam într-un gol de putere total! Trupele de securitate nu mai erau. Trecuseră în subordinea armatei. Până în 22 nu a fost nici o poveşte de terorişti, decât începând cu 22 decembrie seara. Atunci, tot pe linia armatei, noi eram deja reţinuţi la garnizoana Timişoara, iar cei din eşaloanele superioare au spus: "Domnule, gata, vin la ora 18:00 teroriştii!". Deci au lansat chestiunea asta cu teroriştii şi, imediat, seara – că încă nu ne bagaseră la carceră – eram în camera ofiţerului de serviciu, unde era un televizor mic şi auzeam ce se întâmpla la Bucureşti. A început deja de seara să se lanseze: securiştii-teroriştii! Deci, cine a lansat? De aici a pornit, din Bucureşti! Toata aceasta poveşte! Până atunci nimeni nu zicea nimic. N-avea nimeni nimic cu securitatea! Cred ca a fost un concurs de interese. A fost lansată o idee în scop diversionist. Este clar ca a fost şi mâna străina la mijloc, nu am nici un dubiu. Toată lumea – se ştie, e fapt dovedit – Brucan cu cine avea legaturi. Deci, el a lucrat pentru o putere străină. Pentru două, de fapt. Dacă nu, chiar trei, nu? Şi unul era asta, şi alţii ca el. Erau destui, dar erau în poziţii oficiale, nu ca Brucan, care era dat la o parte de mult, nu? Şi el voia să se răzbune. Sub orice formă! În primul rând s-a răzbunat pe generalul Vlad, din motive pur personale, nu că îl credea pe generalul Vlad ca a facut şi a dres! A vrut să se răzbune pe el! Şi a făcut-o! Şi a reuşit! Şi pe toţi ceilalţi i-a îmbrobodit! Eu cred că Ion Iliescu a fost dezinformat şi s-a lăsat dus de val de ceilalţi din jur, care erau mult mai experimentaţi în dedesubturi şi erau şi instruiţi. După lansarea la televiziune a lozincii "teroriştii-securiştii" au început arestările! Relaţiile dintre armată şi securitate nu erau dintre cele mai bune. Eu eram printre puţinele cadre de conducere care participam la bilanturile anuale ale Direcţiei a IV-a de contrainformaţii militare, din ordinul generalului Vlad. Pe alţii nu-i acceptau.


Filip Teodorescu: In autumn 1989 I was in control of the funds for all Securitate personnel, that is, in all lines of work, not just counterespionage, in Timişoara. I was part of a command structure, we represented therefore counterespionage, in which we weekly analyzed information as regards to actions from outside the country, hinting at what? The replacement of the regime. As that was the order of the day. And there was sufficient information in that domain. That was no secret. In Timişoara there existed the smallest indications that they would try to make something happen. December 17, 1989 was the hottest day in Timişoara. I had gone out on the street around the hour of 9:00 and I stayed out until noon, after which was the first wave when the seat of the County Committee was attacked and tore it to pieces, and set on fire. At two o'clock I believe that was the last of my going out in the city. In fact, that was the moment and motive which had determined to detach tanks and armored vehicles on the street and intervene with them against those who were wreaking devastation. In the afternoon one began to hear shooting, it was perhaps around 17:00, when it had just turned dark. All evening on Sunday, December 17, there was effectively a state of war. Shots! Continuous fire rounds, everything... The demonstrators had cudgels, rocks, chains, balls (?) and even weapons. The first two injuries from shots were around 15:00, Sunday, December 17, there were two soldiers in termen. On December 18 there still was sporadic action. Anyway, the city was controlled by the Army. But on December 19 began that which had to have been from the start. That is to say, people who weren't seeking to loot or to murder! Immediately, on December 20, when I had just been in Piaţa Operei and it was occupied despite all this , so there was no longer any question, so above the balcony of the Opera and on the stairs of the County Committee there were armed civilians. Where had they gotten weapons from? And no one seemed interesed in finding out how they got them. On the 19th, 20th and afterwards they called them revolutionaries or in revolt. But after the 22nd, or beginning with the 22nd of December in the afternoon, they were victims, not heroes! On December 22, at the time of which I'm speaking, we found ourselves in a situation of a complete power vacuum! Securitate troops no longer existed. They subordinated to the Army. Until the 22nd there was no story about terrorists, that began with the evening of December 22. [The preceding sentence is actually a bit confusing in the original, but this seems to be what he's saying] Then, tot pe linia armatei, we had just stayed in the Timişoara barracks, but those from superior echelons had spoken: "Gentlemen, be ready, at 18:00 the terrorists are coming!". That was how the matter of terrorists first came up and, immediately, that evening — and, again, they didn't throw us in the lock-up — we were in the officers room at work, where there was a little television and we heard what happened in Bucharest. It began just that evening to be rumored: securist-terrorists! So, who had started the rumor? From here it had begun, from Bucharest! That whole story! Until then, nobody had said anything. Don't anyone have anything to do with the Securitate! I believe that it was a matter of competing interests. The idea was launched as a diversionist tactic. It is clear that there was a foreign hand in the middle of it, I don't have any doubt. Everyone – they know, it's an authenticated fact – Brucan with whom they had links. So, he had worked for a foreign power. For two, in fact. If not, even three, no? If one was so, also others like him. There were enough, but they were in official positions, not like Brucan, who was dat la o parte de mult, no? And he wanted to fight. In any form! In the first place he fought for General Vlad, with purely personal motives, not that he believed that General Vlad ca a facut şi a dres! He had wanted to fight for him! And he had done so! And he had succeeded! And he had duped all the others! I believe that Ion Iliescu was misinformed and s-a lasat dus de val of others around him who were much more experienced in secrecy and were also well trained. After the launching on television of the catchword "terrorist-securists" arrests had begun! Relations between the Army and Securitate were not among the best. I was among the few cadre [at the head of the Securitate] who participated in the annual balls of the Directiei a IV-a de contrainformaţii militare, by order of General Vlad. But others didn't accept that.


Sergiu Nicolaescu: Cine avea interes ca în România să fie război între securitate şi armata?

Sergiu Nicolaescu: In whose interest was it that there be war in Romania between the Securitate and the Army?


Filip Teodorescu: Sunt două concursuri de interese: cei care se simţeau vinovaţi şi cei care voiau efectiv să dispară aceasta instituţie şi ceilalţi, pentru ca şi ăia voiau să dispară, pentru că multe necazuri le-am făcut. Cum să laşi o ţara fără un aparat informativ şi contrainformativ? Asta este extraordinar ce au reuşit! Au reuşit extraordinar, ca ne-au lăsat la pământ! Câinele e legat, nu mai mişca! Mişcam noi! Umblam pe unde vrem! Şi au umblat şi umbla!

Filip Teodorescu: There are two competing interests: those who felt themselves culpable and those who wanted effectively to get rid of that institution and others, because they also wanted to get rid of them, because many unfortunate things had been done to them. How can one take care of a country without an informational and counterinformational apparatus? That is extraordinary that they succeeded. They succeeded extraordinarily, that we were left on the ground! The dogs were chained, and didn't move any more! We [the Securitate] were moving! We were meddling where we wanted to! And they have meddled and they [still] meddle!

Valentin Gabrielescu: Care era grupul ăla din televiziune care era suspectat de dvs.?

Valentin Gabrielescu: Which was the group on the television that you suspected?


Filip Teodorescu: Unul din grup era Brateş. Era suspectat pentru că lucra pentru o putere străină. Era pregătit să facă ce a facut. Numai că de aici nu mai aveţi ce află de la mine, că n-am ce. Vă spun ca să nu ne pierdem. Dar vă mai dau un capăt cu ce s-a întâmplat la Televiziune. Deci, după ce am ieşit, am discutat cu fostul comandant al escadrilei de aviaţie a Departamentului Securitaţii Statului. Deci, aveau cinci elicoptere din care numai două-trei puteau să se ridice de la sol. Atunci, în decembrie, m-a chemat generalul Rus ca să ridic elicopterele în aer! Asta şi-a dat seama că face o mare tâmpenie dacă le ridica, atunci când vorbeau ca vin teroriştii. De ce voia să le ridice? Ca să le doboare, că sunt terorişti!

Filip Teodorescu: One in the groups was Brateş. It was suspected that he was working for a foreign power. He was prepared to do what he did. Only that from here you have nothing more to find out from me, because I don't know. I'm telling you that să nu ne pierdem. But vă mai dau un capăt cu ce s-a întâmplat on television. So, after I went out, I discussed it with the former commander of the aviation squadron at the Department of State Security. So, he had five helicopters of which only two or three were able to get off the ground. Then, in December, general Rus called me, that I should get the helicopters in the air! That would have seemed to have been a really foolish act if they had gone up, then they could say that the terrorists were coming. Why did he want them to take off? So they could be shot down as terrorists!


Serban Sandulescu: Cine voia, Rus?

Serban Sandulescu: Who wanted, Rus?


Filip Teodorescu: Păi, cine? Şi asta a refuzat categoric! "Te împuşc! Te arestez!" "Arestaţi-mă! Împuscaţi-mă! Eu nu dau ordine să ridice aceste elicoptere în aer!" Şi-i mai punea, dacă au însemne pe ele, să leşstearga!

Filip Teodorescu: Like I said, who? And that I refused categorically! "I'll shoot you! I'll arrest you!" "Arrest me. Shoot me! I'm not taking the order to put those helicopters in the air!" And he also asked them to erase all the markings from them [the helicopters].


Sergiu Nicolaescu: Asta a fost dispoziţia data pe 22, da!

Sergiu Nicolaescu: That was the disposition given on the 22nd, yes!


Filip Teodorescu: Păi? Vedeţi? Şi atunci unde căutam teroriştii şi de ce-i căutam? Unde sunt?

Filip Teodorescu: What did I tell you? See? And then where were we looking for terrorists and why were we looking for them? Where were they?


Ionel Aichimoaie: Avansările de atunci, imediat după, din preajma revoluţiei, pentru că întâmplator ajunge un Militaru sau nu ştiu care pe postul de general de armată? Pe ăştia i-a numit cineva!

Ionel Aichimoaie: Promotions from then, immediately after, on the eve of the revolution, because accidentally a certain Militaru was promoted or I don't know who in the post of general of the Army? Because someone had named them to [those posts]!


Filip Teodorescu: Sigur că au fost avansaţi! Pentru nişte servicii! Nu spun pentru merite! E o nuanţă diferită! I-au mai avansat pe unii să tacă! Pe alţii nu numai ca i-au avansat în grade, dar şi în funcţii! Foarte mulţi au fost luaţi atunci – fie ca erau tanchişti sau tunari – şi pusi cadre de conducere în Serviciul Român de Informaţii, când s-a creat atunci. S-au băgat peste tot. Au fost băgaţi ca recompensă. La Timişoara au fost numiţi cei care sunt nominalizaţi ca au comandat nu ştiu ce, acolo unde s-a tras şi unde s-a murit. Şi aici în Bucureşti, slava Domnului! Luaţi-l pe Carp! Din maior a devenit general maior! De ce? A comandat tancurile care au acţionat acolo, în Piaţa Universităţii, nu? Deci, asta e un merit! Şi l-a făcut ce l-a făcut – adjunct de ministru şi nu ştiu ce! Cât despre teroriştii, e clar ca a existat acest interes pentru diversiune şi ca s-a potrivit şi a fost şi mai bine: securişti-teroriştii, a fost nemaipomenit! Au existat teroriştii în partea iniţială, deci de declanşare, cel puţin la Timişoara, şi banuiesc ca au fost şi prin alte parţi. Pe urma a fost preluată ideea şi adaptata la nişte interese de moment, ca diversiune. Şi a fost! Poveştea ăia cu combinezoane negre şi nu ştiu ce, şi care nu erau în dotarea securitaţii sub nici o forma. Şi chiar dacă erau. Cine a avut ideea sa-i îmbrace în combinezoane negre a fost o idee năstruşnică! Deci, astia au actionat, si-au facut datoria, au declanşat, au pus focul, au plecat. S-au dus în altă parte. Acum trebuia vâlvătaia împinsa peşte tot. Şi a fost! Nu-i nici o întâmplare – chiar dacă n-am fost aici – ceea ce s-a întâmplat aici, în piaţa asta, cu mitingul ala nefericit! O inspiraţie tâmpita! Să faci un asemenea miting? Dar poate ca a fost spre bine. Dar putea să se produca schimbarea şi fără acesta.

Filip Teodorescu: Certainly they were promoted! For some services! I'm not saying for merit! It's a different nuance! Some were promoted in order to keep them quiet. For others, not only that they were advanced in rank, but also in function! Very many were luaţi atunci – those who were tank operators or gun crews – şi pusi cadre de conducere in the Romanian Information Office, when it was created then. S-au bagat peşte tot. Au fost bagaţi ca recompensa. In Timişoara au fost numiţi those who were nominalizaţi ca au comandat I don't know what, there where s-a tras şi unde s-a died. And here in Bucharest, praise God! Look at Carp! From a major, he became a major general! Why? He commanded tanks which took part in the action, in Piaţa Universitaţii, no? So, that was meritorious! And he did what he did – adjunct of the minister and I don't know what! But as for terrorists, it's clear that there existed this interest for a diversion and that was what was arranged, and it was very good: securist-terrorists, it was unheard of! There were terrorists in the initial part, those that unleashed things, the few in Timişoara, and I imagine that there were also in other parts. But afterwards the idea was preached and adopted by some interests [that is, parties with interests] of the moment, as a diversion. And it was! The story of those with combinezoane negre (lit. "black combinations") and I don't know what, and which weren't în dotarea (lit. "in the dowry") of the Securitate in any form. And even if it they were. Whoever had the idea to dress it up as combinezoane negre had a clever idea! So, they acted in this manner, they did things, they let loose the leash, they set the fire, they left. They'd gone other places. Now they had to have stirred things up everywhere. And they had! There was not an event – even if they weren't there – that which happened there, in that public square, with the unfortunate meeting! A crazy inspiration! To have such a meeting? But that could have turned out well. That could have produced change without all that.


Serban Sandulescu: În legatură cu aceşti teroriştii care au fost în ţară: se pare că a fost o armată, fiindcă din datele care există au fost vreo 40.000 de ruşi în plus, în decembrie 1989, faţă de anii precedenţi.

Serban Sandulescu: About these terrorists that have been in the country: it looks like they were an army, because from the existing data there were 40,000 extra Russians, in December 1989, compared to the preceding years.


Filip Teodorescu: Aşa se pare.

Filip Teodorescu: So it seems.


Şerban Săndulescu: Ei veniseră evident cu o anumită misiune. O asemenea armată cum poate fi comandată? Când ei erau cu maşini? Trebuia să aibă legatură radio? E posibil să fi fost şi securitatea să nu fi ştiut?

Şerban Săndulescu: Obviously they came with a specific mission. How could such an army be commanded? When they were on cars? They had to have radio contact ? Is it possible for this to have happened, and Securitate not to know about it?

Filip Teodorescu: Astea sunt misiuni de comando. Ăştia acţioneaza în grupuri mici, nu cu o armată, plecăm cu frontul şi ne ducem toţi la gramadă Fiecare işi are misiunea lui pe o zona de. Deci nu este nevoie de o coordonare generală, pentru ca el ştie când a plecat, ştie precis ce are de facut. Şi astia au fost. Şi nu erau toţi numai cu misiuni, erau şi turişti. Eu sunt convins ca nici jumatate nu erau cu sarcini între ei. De unde dracu’ să trimită aşa de mulţi? Or fi ei mulţi acolo, dar nu cred ca merita şi nu cred ca asta era misiunea, să ducă ei lupte aici. Ei trebuia doar să incite, să creeze situaţii, focare! Nu?

Filip Teodorescu: These are commando missions. These operate in small groups, not within an army, we leave with the front and we go all packed together. Everyone has his mission on his given area. So there's no necessity for a general command, because he knows when he left, he knows precisely what he has to do. And that's what these were. And not all of them were with a mission, there were tourists too. I'm convinced that not even half of them had any duty. Where the hell to get so many from to send them? They may be many (in their apparatus), but I don't believe it deserves and I don't believe that that was their mission, to fight here themselves. They only had to incite, to create situations, to light the fuse! No?


Valentin Gabrielescu: Le trebuia 30.000 pentru asta?

Valentin Gabrielescu: Did they need 30,000 for this ?


Filip Teodorescu: Nuuu! Poate trebuia numai 10.000 sau numai 1.000.

Filip Teodorescu: No! Perhaps they needed only 10,000 or even 1,000.


Valentin Gabrielescu: Cum vă explicaţi că au venit 67.000?

Valentin Gabrielescu: How do you explain that 67,000 came?


Filip Teodorescu: De aici se poate trage doar o concluzie, prin extrapolare, domnule, deci anul trecut, într-o perioadă similară erau numai atâţia! Diferenţa asta s-ar putea să fie din categoria astalaltă! Deci, numai atât! Informaţii nu are nimeni! Este o speculaţie!

Filip Teodorescu: From this we can reach only one conclusion, by extrapolating, sir, so last year, in a similar period they were only that many! This difference may be from the other category! So, only that many! Information, nobody has! It's a speculation!


Valentin Gabrielescu: Domnule colonel, vi se pare logic ca ăia au mărit numărul de turişti ca să poata să bage spionii printre ei, său cum?

Valentin Gabrielescu: Colonel, sir, do you consider it logical that they increased the number of tourists in order to be able to disguise spies among them, or what?


Filip Teodorescu: Da. Oricum, au fost mai mulţi decât în mod obişnuit.

Filip Teodorescu: Yes. Anyhow, there were more then usual.


Valentin Gabrielescu: Adica, puterea sovietică a provocat 70.000 de turişti ca să-i bage pe ăia 70 pe teritoriu?

Valentin Gabrielescu: You mean, the Soviets provoked 70,000 tourists, only to put among them those 70 agents ?


Filip Teodorescu: Dar nu trebuia să provoace. Le dadea drumul. Domnule, mai slăbeşte puţin şi dă-le drumul să se ducă! Pe mine mă interesează mai puţin numărul. Nu cred că are o prea mare importanţă. Dar iţi poate atrage atenţia că ceva se întâmpla. Problema nu este câţi au fost, pentru că au fost sigur. Nu contează numarul. Contează că au fost!

Filip Teodorescu: But they didn't have to provoke them. They let them go. Sir, let loosen up a little more and let them go! I'm interested less in the numbers. I don't think it has too much importance. But it can draw your atention that something was happening. The problem is not how many were they, because they were for sure. The number doesn't count. It matters that they were.

Surse[edit]

This is a translation and has a separate copyright status from the original text. The license for the translation applies to this edition only.
Original:
Translation: